Pfff..afara ploua, la radio se aud numai melodii de dragoste si dezamagire iar eu ...eu am o pofta imensa de ras. Nu am baut nimic, nu am nici un motiv mai special care sa imi ofere aceasta buna dispozitie, si totusi zambesc! Indragostita?!... nop. Nici acesta nu este un raspuns cortect. Sincer nici eu nu stiu, nu gasesc un motiv, dar imi place. Adevarul este ca, ceasul indica abia ora 14, iar eu nu am suparat pe nimeni si nici viceversa. Dar nu e timpul pierdut!
Ma gandesc ca poate am visat ceva frumos noaptea, dar nu! A fost un somn chiar agitat as putea spune, m-am foit toata noaptea. Dar nu am sa mai caut motive zambetului meu de azi, ci am sa profit de pe urma lui. Am sa ies sa ma plimb prin ploaie cu catelul, sa ma joc, sa imi amintesc ca sunt totusi un copil. Iar singurul lucru inocent care mi-a ramas este SURASUL.
"Copilăria şi inocenţa sunt descoperiri târzii, când amintirile şi greşelile îşi alungesc umbrele. Ni le apropiem prin regret. Nemaiavându-le, ştim ce-am pierdut.
Nu e tema copilăriei o obsesie a maturilor?"
Nuuuuu! Nu sunt un adult si nici nu vreau sa devin! Dar vorbesc despre copilarie. Ma jucam, radeam, plangeam si toata lumea era mai buna. Totul era o poveste! Poate de aceea refuz sa cresc. Nu fug de responsabilitati , doar de suferinta. Nu vreau sa rasfoiesc paginile unei inimi frante, ci sa implinesc visele unei copile. Nu vreau sa ajung printesa daca la baza sta compromisul. Prefer dragostea unui ordinar decat lacrimile alaturi de "Fat Frumos pe cal alb".
Daaaa, am crescut ! Acum citesc romane, un pic mai reale, dar nu am uitat sa visez. Si acum ma uit la desene si plang la filmele cu BARBIE, deoarece nu vreau sa ajunga o amintire. Sunt anii mei , peisajele si personajele mele.
Nu e tema copilăriei o obsesie a maturilor?"
Nuuuuu! Nu sunt un adult si nici nu vreau sa devin! Dar vorbesc despre copilarie. Ma jucam, radeam, plangeam si toata lumea era mai buna. Totul era o poveste! Poate de aceea refuz sa cresc. Nu fug de responsabilitati , doar de suferinta. Nu vreau sa rasfoiesc paginile unei inimi frante, ci sa implinesc visele unei copile. Nu vreau sa ajung printesa daca la baza sta compromisul. Prefer dragostea unui ordinar decat lacrimile alaturi de "Fat Frumos pe cal alb".
Daaaa, am crescut ! Acum citesc romane, un pic mai reale, dar nu am uitat sa visez. Si acum ma uit la desene si plang la filmele cu BARBIE, deoarece nu vreau sa ajunga o amintire. Sunt anii mei , peisajele si personajele mele.
Ne trebuie timp pentru a afla că privirea unui copil poate fi mai dramatică decât priveliştea unui cer înstelat...
